Toxina botulinică –și în urologie?

Exclusiv la Tirgu Mures tratamentul este gratuit

Cunoscute încă din antichitate prin intermediul maladiei pe care o provoacă, botulismul, toxinele botulinice sunt substanţe cu structură proteică produse de germenul Clostridium botulinum. Această bacterie prezintă afinitate pentru mediile slab anaerobe, cum ar fi vase alimentare închise ermetic sau diferite conserve contaminate. Primele dovezi scrise privind această maladie au apărut în Germania secolului al XVIII-lea când medicul şi poetul Justinus Kerner a descris cu exactitate această boală din punct de vedere clinic şi a denumit-o "otrăvire cu cârnaţi" şi a emis o primă teorie cu privire la originea alimentară a acesteia.

 

Din punct de vedere al structurii chimice, toxinele botulinice formează un grup de 7 compuşi diferiţi (A-G) dintre care în prezent sunt disponibili comercial doar cei de tip A şi B. Din grupul A, cel mai frecvent folosite sub următoarele preparate: Onabotulinumtoxin A (Botox), Abobotulinumtoxin A (Dysport), cel de-al doilea fiind disponibil şi în România. Toxinele botulinice acţionează prin blocarea transmisiei impulsului nervos provenind de la creier la măduva spinării având ca rezultat paralizia temporară a musculaturii adectate.

 

În medicină toxina botulininică a fost folosită pentru prima dată în anul 1973 de către un medicul oftalmolog Alan Scott în tratamentul strabismului. Acesta a injectat cu succes toxină botulinică în muşchii oculari externi (a căror disfuncţie este responsabilă de apariţia strabismului) iniţiind în acest fel o nouă metodă de tratament minim invaziv a strabismului. Acestă descoperire a fost punctul de pornire al tratamentelor cu toxină botulinică, fiind ulterior aplicat într-o serie largă de boli caracterizate prin tonus muscular crescut: distonii, diskinezii, afectări ale nervului cranian VII.

 

Un domeniu nou de utilizare al toxinei botulinice este urologia. Prin efectul paralizant temporar, în urologie acest medicament a fost utilizat iniţial în tratamentul dissinergiei vezico-sfincteriene. În cadrul acestei boli, în momentul urinării, vezica urinară se contractă pentru evacuarea urinii însă şi sfincterul urinar extern se contractă (în loc să se relaxeze şi să permită evacuarea urinii cu presiune scăzută) rezultând un act micţional dificil, pacientul/a fiind nevoit să-şi contracte cu putere abdomenul pentru ca urina să depăşească obstacolul. Pe termen lung, această boală va conduce la afectarea severă a rinichilor şi insuficienţă renală. Prin injectarea de toxină botulinică obţinem o relaxare parţială a sfinterului şi un act micţional normal, chiar dacă efectul este temporar (maxim 9 luni).

 

O altă boală în care acest tratament are efecte foarte bune este sindromul de vezică hiperactivă.

 

Acesta este caracterizat prin asocierea următoarelor simptome: imperiozitate micţională cu sau fără incontinenţă prin imperiozitate (senzaţie puternică de a urina ce poate fi însoţită sau nu de pierdere involuntară de urină) la care se asociază polakiuria (urinări dese şi în cantitate mică) şi nocturia (urinări dese noaptea). Acest sindrom este destul de des întâlnit în populaţia generală, având importante consecinţe socio-economice: afectarea calităţii somnului, afectarea relaţiilor interumane precum şi a productivităţii economice. Aceşti pacienţi descriu în mod tipic necesitatea de a avea o toaletă în preajmă, ei realizând o "cartografiere" a toaletelor existente pe traseul lor cotidian în oraş, fiind tot timpul sub ameninţarea pierderii de urină în momentele cele mai nepotrivite.

 

Putând apare atât la pacienţi neurologici (cu traumatisme ale măduvei spinării sau cerebrale, cu scleroză multiplă) cât şi la cei fără boală neurologică (formă idiopatică), această boală este tratată cu succes prin injectarea intravezicală de toxină botulinică, rezultând un regim micţional normal sau aproape normal. Tratamentul injectabil este rezervat pacienţilor la care tratamentul antimuscarinic luat per os nu a avut efect sau la care efectul a dispărut.

 

În prezent, la Clinica de Urologie din Tîrgu-Mureş are loc un studiu clinic privind administrarea de toxină botulinică în sindromul de vezică hiperactivă idiopatică, sub forma unui grant de cercetare finanţat de Universitatea de Medicină şi Farmacie din Tîrgu-Mureş. Acest tratament este utilizat în exclusivitate națională în cadrul proiectului realizat de echipa condusă de Dr. Călin Chibelean și Dr. Martha Orsolya, Dr. Nechifor-Boilă Ioan Alin şi As. Kovacs Sandor.

 

Participarea la acest studiu este voluntară, includerea pacienţilor fiind efectuată respectând cu rigurozitate o serie de criterii. Pentru pacienţii eligibili, tratamentul este administrat gratuit în cursul unei internări la Clinica de Urologie.